Cuvioasa Taisia (1840 - 1915), descendenta din familia poetului Puskin si ucenica a Sfantului Ioan de Kronstadt, a fost stareta la Leusino, unde oasele ei se odihnesc astazi in albia Volgai, ca si vechea biserica a manastirii, inghitita de ape.

Alaturi de vestita sa Autobiografie, scrisorile duhovnicesti din volumul de fata reprezinta un dar nepretuit lasat posteritatii, si nu e de mirare ca Sfantul Sinod al Bisericii Ruse le-a indicat ca indrumar oficial al pregatirii pentru monahism, dar si al vietii intru Hristos in general, ele aflandu-se la loc de cinste in toate pangarele bisericilor si manastirilor Rusiei, iar de la o vreme si dincolo de hotarele ei, prin numeroase traduceri de care s-au bucurat.

Caluza spirituala pentru femeia crestina de pretutindeni si dintotdeauna, scrisorile Maicii Taisia isi pastreaza o actualitate perpetua, iar in lumea de azi functioneaza ca un adevarat leac sufletesc, dizolvand scepticipsmele si chemand spre esential, la marea cina de taina a iubirii care nu se trece .