Kipling a dobândit faimă şi succes încă de foarte tânăr, dar a continuat să se perfecţioneze mereu de atunci. Unii dintre biografii săi decelează trei direcţii ale scrisului său. Nota satirică este prezentă în primele sale volume de povestiri, cu amuzantele lor comentarii ale unei ireverenţe unice în felul ei, ca şi în mult discutatul roman Se lasă noaptea. Cea de-a doua direcţie a operei lui Kipling este cea a compasiunii şi a bunătăţii omeneşti, iar cea de-a treia este cea morală. Dacă o asemenea clasificare estesau nu de o anumită valoare în aprecierea operei, fiind, cum se întâmplă în asemenea cazuri, aplicabilă doar parţial întregii producţii literare a autorului, un lucru este cert: Kipling a scris şi a cântat cu toată încrederea, cu simţ al datoriei şi cu dragoste pentru ţara sa. Kipling ne-a dăruit descrieri în culori vii ale multor ţări. Dar suprafaţa picturală a lucrurilor nu este lucrul cel mai important în opera lui. El a avut totdeauna şi peste tot un mare ideal înaintea ochilor lui: “Gata, da, gata, la chemarea datoriei” şi apoi când va veni vremea, “Să mergi la Dumnezeu ca un soldat”… “Acordându-i Premiul Nobel pentru Literatură în acest an lui Rudyard Kipling, Academia Suedeză doreşte să ofere un omagiu literaturii Angliei, atât de bogată în nume glorioase, şi celui mai de seamă geniu în arta naraţiunii pe care această ţară l-a dat în vremurile noastre.” (C.D. af Wirsén, Secretar Permanent al Academiei Suedeze, în Discursul de acordare a premiului, Stockholm, 1907)

“Viaţa lui Dick şi fatala sa călătorie finală sunt o metaforă pentru dispariţia curtoaziei bărbatului secolului al XIX-lea în faţa femeii noi, ceea ce face ca povestea să fie mai bogată şi mai interesantă decât au văzut-o mulţi dintre contemporani.” (The Guardian)

“Intors din infernul scăldat într-o lumină sublimă a Sudanului, pictorul Dick Heldar reîntâlneşte în ceţurile Londrei femeia pe care în copilărie jurase că o va iubi toată viaţa. Melodramă? Poate. Dar totul este adevărat, «bazat pe o întâmplare reală» – cum ar promova Hollywoodul povestea dacă s-ar hotărî să o refilmeze. Kipling împleteşte printre firele acestui roman o istorie personală secretă.” (Mihai Iovănel)