Iată un nume care evocă poezia, gloria, manifestul, nebunia tinereţii. Idei aproximative, care capătă substanţă abia acum, în această primă biografie de anvergură a lui Tzara, apărută în toamna anului trecut la Paris. François Buot ni-l restituie, alert şi documentat, pe omul schimbărilor radicale din cultura începutului de secol XX, pe militantul de stînga, pe amatorul de artă africană. Tulburător acest personaj rafinat convorbind cu Breton, Aragon, Eluard, Brâncuşi, Man Ray, Marcel Iancu, Crevel, Marcel Duchamp... Consecvent cu sine, petrecăreţ, atoatedistrugător dar constructor de lumi şi idei, Tzara începe abia acum să-şi facă auzită lecţia de geniu.

"Această carte răspunde unei spaime împărtăşite de mai multe generaţii. Cum să fii demn de omul care ai fost la douăzeci de ani? [...] Tzara este unul dintre marii indezirabili. Dar vremurile se schimbă, iar lumea de azi îmi pare mai deschisă, mai aptă să redescopere vocea acestui "barbar, autor al propriului stil" [...]. în această lume în schimbare, merită să recitim apelurile incendiare ale tinerilor dadaişti. Să retrăim nopţile înfierbîntate ale Cabaretului Voltaire, unde a început totul. Să redescoperim lirismul sumbru al acestui "om aproximativ"[...].

Cartea aceasta spune povestea unui tînăr român născut odată cu secolul care cerea ca totul să fie regîndit de la zero. Un fel de curăţenie generală, pe care Tzara voia s-o împingă pînă la ultimele consecinţe. Şi, cum orice revoltă sfîrşeşte prin a se recupera pe ea însăşi, el a trebuit să reziste în felul său, solitar [...].

E timpul să-l redescoperim pe Tzara."