Pe baza definiţiilor ale simulării proceselor, se poate concluziona că simularea este o tehnică de construire a unui model pentru un proces sau fenomen real, în vederea studierii comportării lui (date de ieşire) pentru diferite condiţii experimentale (date de intrare) [8,10]. Modelul de simulare are deci un sens mai larg deoarece el caracterizează atât structura sistemului real, cât şi modul în care sistemul real răspunde la schimbarea datelor de intrare. în general, prin simulare nu se obţin valori optimale ca în cazul modelării analitice prin aplicarea unui algoritm, ci doar informaţii care descriu fenomenul prin experimente, numite descriptori, care pot fi utilizate pentru prognoza comportamentului sau performanţelor sistemelor în anumite condiţii simplificate de testare. După o clasificare a modelelor şi tehnicilor de simulare ne este prezentat etapele procesului de simulare după care autorii ne prezintă o vastă gamă de exemplificări printre care modelarea şi simularea sistemelor reologice, răspunsul dinamic al sistemelor elastice la şocuri mecanice, modelarea şi simularea puterii vibraţiilor mecanice ale sistemelor cu amortizare vâscoasă.