Reunind în paginile sale 163 de documente în marea lor majoritate inedite, prezentul volum furnizează numeroase date noi pentru literatura românească dedicată istoriei universitare şi culturale a României interbelice. Problematica istoriei universităţilor şi a evoluţiei instituţiilor culturale, a istoriei intelectualilor, reprezintă domenii de cercetare care se impun din ce în ce mai mult printre preocupările cercătătorilor umanişti din Romania. Astfel, la Bucureşti, Iaşi şi Cluj-Napoca au apărut după 1989 numeroase studii şi sinteze care au analizat aceste teme din perspective diferite şi, adesea, cu metodologii interdisciplinare. Printre lucările mai reprezentative pot fi menţionate cele ale lui Lucian Năstase, Vasile Puşcaş, Ovidiu Bozgan sau Florin Ţurcanu, care au “recuperat” pentru publicul de azi părţi din paradigma culturală şi din civilizaţia românească a secolelor XIX şi XX. Volumul de faţă se adaugă încercării de definire şi explicare a acestei paradigme, propunându-şi un dublu scop: pe de o parte, să constitue un instrument de lucru util şi valoros pentru viitoare lucrări dedicate istoriei învăţămăntului superior din România interbelică, iar pe de altă parte, să ofere cititorului ocazia de a se familiariza cu atmosfera şi problemele care dominau viaţa culturală a Clujului şi Transilvaniei în anii 1919-1945.