Darurile care-l înfrumuseţează pe om cu chipul lui Hristos înainte de toate sunt: dragostea, smerenia, blândeţea, dispoziţia de a se jertfi până la capăt pentru aproapele. însă acestea sunt darurile celor desăvârşiţi, iar la ele se ajunge cu ascultare, cu răbdare şi cu stăruinţa în rugăciune.

Pentru a-l iubi pe aproapele, trebuie mai întâi să stoarcem puroiul iubirii de sine, fiindcă întru el nu este nici iubire de Dumnezeu, nici iubire de oameni. Chiar dacă îl iubim pe celălalt, în el ne iubim de fapt pe noi înşine!

Fiecare pas al nostru trebuie să fie pătruns de o năzuinţă continuă către Dumnezeu – prin rugăciune, prin afierosirea tuturor simţămintelor noastre lui Dumnezeu, ca fiind singurul scop al dragostei noastre. Doar printr-o astfel de năzuinţă neîncetată vom reuşi, cu ajutorul lui Dumnezeu, ca din această lume care zace sub puterea celui rău (I Ioan 5, 19), după cum spune Apostolul, să ieşim biruitori.

Arhimandritul Paisie de la Hilandar