Nu există în ultima vreme scriitor sau gânditor care să fie mai răstălmăcit și chiar defăimat decât marele Aleksandr Soljenițîn. Curajul și perseverența sunt calități pe care până și cei mai înverșunați critici i le recunosc. Cu toate acestea, romancierul de respirație universală, istoricul și filosoful moral (unii folosesc acest din urmă termen în accepțiunea sa largă) a fost în mare măsură umbrit din cauza unei caricaturi răspândite îndeosebi în lumea anglofonă. Această caricatură a transformat un patriot înflăcărat, dar cu simț al măsurii și capabil de autocritică, într-un naționalist feroce; un susținător rațional al democrației la firul ierbii într-un personaj cvasiautoritar; un om al credinței și al rațiunii într-un bigot religios.
Caricaturizarea acestuia, larg răspândită în mass-media și de prea multe ori servită de-a gata, stă în calea unei confruntări teoretice și umane cu „celălalt” Soljenițîn, adică cu adevăratul Soljenițîn, care este scriitor și gânditor de primă mână și a cărui însuflețită apărare a libertății și demnității omenești este strâns legată de moderație. Cartea de față își propune să-l recupereze tocmai pe acest Soljenițîn, cel care este învăluit de relatările tendențioase din mass-media și tăinuit prin mistificări care se vor încăpățâna să persiste.