Autorul prezentului compendiu gasesc necesara acum o regandire si redimensionare a disciplinei din perspectiva atat a experientelor acumulate in predarea si seminarizarea studentilor, dar mai ales, din perspectiva noilor provocari pe care practica aplicatiei psihologiei judiciare in solutionarea cauzelor concrete le reclama1.

Demersul nu este usor, caci, a alege intre psihologizarea juridicului sau juridicizarea psihologicului (ambele variante fiind existente ca tentatii la autorii prezentului tratat, din perspectiva practicienilor pe terenul aflarii adevarului - avocat aparator si, respectiv, psiholog criminalist), am decis a raspunde prin optiunea alegerii caii de mijloc dictata de abordarea operationala realista pragmatic-aplicativa.

Lucrarea de fata va pastra psihologicul sau va accentua juridicul in mod nuantat, atat cat sa poata servi ca intelegere si solutionare de catre studenti si magistrati a spetei in planul