Acești Sfinți Mucenici erau de neam persan, ca și cei trei magi Gașpar, Baltazar și Melchior, care, călăuziți de o neobișnuită stea, s-au închinat în Betleem, cu daruri de aur, smirnă și tămâie, Dumnezeiescul Prunc Iisus, născut din Pururea-Fecioara Maria.

Sfântul Marius și viitoarea sa soție, Marta, s-au născut în Persia, la începutul veacului al III-lea, în familiile nobile și bogate. Primind Taina Sfântului Botez și crescând în viața duhovnicească, au ajuns la vârsta potrivită căsătoriei și, prin rânduiala lui Dumnezeu, Marius și Marta s-au unit cu sfânta însoțire a Nunții.

Au fost binecuvântați de Dumnezeu cu doi prunci de parte bărbătească, pe care i-au botezat Audifaciu și Avacum și i-au crescut creștinește, încât cei doi copii erau foarte credincioși, deosebit de evlavioși și ascultători de părinți, iubitori de Dumnezeu și de semeni, de sfintele slujbe și de cuvântul Scripturilor dumnezeiești.

Le fusese hărăzit să trăiască în acele vremuri în care mulți creștini își jertfeau viața pentru Hristos, neprimind să jertfească idolilor, ca să trăiască aici, pe pământ, câțiva ani mai multe. Era „vreme de seceriș”, vremea în care sângele martirilor curgea din destul și devenea „sămânță a creștinilor”…