“Punctul de plecare subiectiv al mai tuturor schimbărilor voluntare ce se produc în viața omenească, atât sub formele ei individuale cât şi sub formele ei colective, este de cele mai multe ori, dacă nu totdeauna, starea de sentiment pe care ne-am deprins a o numi „nemulțumire”. E un fapt de observare curentă că atât scopurile, pe care le urmăresc oamenii în activitatea lor, cât şi mijloacele de care se slujesc ei ca să le poată realiza, se schimbă necontenit. Iar explicarea acestui fapt banal este din cele mai simple. Din cauza rezultatelor negative sau insuficiente, la care duc din nefericire, destul de adesea, urmărirea celor dintâi şi întrebuințarea celor din urmă, ele încetează, în anumite momente, de a mai fi considerate ca satisfăcătoare. Alte scopuri și alte mijloace le iau atunci locul, fără întârziere. Rolul acesta, – de principal factor al schimbărilor ce se produc necontenit în viața omenească, – al nemulțumirii, n-a scăpat nici chiar bunului simţ popular, care l-a înregistrat, sub o formă naivă, într-un proverb cunoscut. După acea manifestare a „înţelepciunii obşteşti”, omul, nici chiar când doarme, nu se întoarce pe altă parte, decât numai dacă aceea, pe care apucase a se culca, începe să-l supere, în vreun chip”. P.P. Negulescu