Pe Florin Stavrescu îl definește dorința de a ne oferi o imagine onestă și cât mai bogată în amănunte a unei cariere artistice care până azi nu a avut parte de o evaluare sine ira et studio. De aceea, evitând, cu bună știință, să polemizeze cu interpretările răuvoitoare, cu minimalizările ori cu laudele exacerbate ale unor critici și istorici literari, autorul, pur și simplu, descrie metodic și riguros, căutând izvoare, analogii, idei directoare și neuitând nici o clipă de contextul ideo-politic în care au fost redactate cărțile și studiile lui Alexandru George.

Este definită corect mentalitatea artistică a unui scriitor cu spirit liberal care nu a făcut concesii nedemne nici conducerii de partid nici trendurilor și modelor timpului său. Sunt identificate influențele ce vin, în opera sa, din direcția lui Villiers de l’Isle Adam, D’Annunzio, Giovanni Papini, Pirandello, Ortega y Gasset, Oswald Spengler ori din aceea reprezentată de scriitorii Școlii de la Târgoviște (din care după unii comentatori, face și el parte).

Eugen Negrici