Postmodernismul filosofic, ca post-metafizica (critica scientismului tehnocrat) È™i ca post-istoria (critica liberalismului È™i a timpului liniar colonialist), îÈ™i găseÈ™te cei mai mari reprezentanÈ›i în Jean-François Lyotard (1924 – 1998) È™i Gianni Vattimo (1936), care se apleacă în acelaÈ™i fel asupra perspectivelor prea violente ale pozitivismului în era globală a nihilismului desăvârÈ™it È™i a capitalismului consumist. Ca alternativă, ambii aprofundează paradigmele pluraliste poststructuraliste È™i retorico-hermeneutice, deschizând căi de a gândi È™i de a trăi pe cât de riguroase pe atât de creative în opere precum CondiÈ›ia postmodernă È™i Aventurile DiferenÈ›ei. Prin urmare, această carte se concentrează pe studiul limbajelor È™i al aporiilor, a limitelor È™i a condiÈ›iilor posibilității raÈ›ionale care se aplică în lumea noastră actuală, a schimbărilor È™i provocărilor care ni se prezintă È™i a diferenÈ›elor esenÈ›iale în care suntem implicaÈ›i sau care ne întăresc. Și face acest lucru prin intermediul lui Lyotard È™i al lui Vattimo, probabil doi dintre cei mai raÈ›ionali ontologi din toate timpurile. Manuel Cruz (profesor universitar de filosofie)