„În cărțile de până acum ale Radmilei Popovici, atenția poetei se îndrepta, preponderent, către lumea afectivă a sinelui. „Vene și artere”, prin o serie de texte, anunță o nouă tendință – direcționarea privirii poetice către în afară, fie că este surprinsă, aproape fotografic, lumea reperelor ancestrale intrată în declin, fie că, pe un ton ușor declamativ, sunt puse în lumină defectele prezentului. Apelând la un limbaj oarecum blagianizat, autoarea poemului „peste noapte” ne lasă să urmărim risipirea trecutului și, totodată, transformarea timpurilor de odinioară în mister”… (Lucia Țurcanu)