Odată cu Immanuel Kant (1724–1804) filosofia ajunge la maturitate, inaugurând etapa contemporană. Ea se eliberează de ultimele vestigii ale medievalismului care încă dăinuia în secolul al XVIII-lea È™i pune în centrul reflecÈ›iei omul istoric, preocupat să îÈ™i croiască singur destinul prin intermediul raÈ›iunii. Kant reprezintă apogeul acestui ideal È™i deschide calea gândirii umaniste ulterioare care, chiar È™i când nu acceptă ideile kantiene, se miÈ™că în spaÈ›iul delimitat de acestea. Cartea de față se axează pe două dintre cele mai durabile È™i influente aspecte ale operei kantiene: teoria cunoaÈ™terii, cu a sa faimoasă „revoluÈ›ie copernicană“, È™i etica, al cărei punct nevralgic este constituit de afirmaÈ›ia categorică potrivit căreia omul trebuie să facă astfel încât să fie raÈ›ional È™i liber. Manuel Cruz (profesor universitar de filosofie)