Chinezii sunt o națiune înțeleaptă, înzestrată cu spirit artistic, cu o gândire filosofică deosebit de bogată, dar necunoscută în Occident. Max Weber a făcut referiri la filosofia chineză, însă, printre normele sintetizate de occidentali în cadrul științelor umaniste rareori se regăsesc și cele provenite din spațiul chinez. Resursele culturii chineze sunt de o profunzime nebănuită și trebuie să fie făcute cunoscute lumii prin intermediul propriei limbi. Acest proiect va avea o contribuție nemăsurată în domeniul culturii universale.

Zhang Liwen (profesor la Facultatea de Filosofie din cadrul Universității Renmin și director al Institutului de Cercetare a Culturii Armoniei)

În mod tradițional, se spune despre cultura chineză – o cultură mai mare decât China însăși – că a oferit trei sisteme de gândire: confucianismul, daoismul și budismul, ale căror idei au fost exprimate într-o terminologie specifică. Sinologii chinezi au selectat și au explicat această terminologie. Punctul de plecare a fost literatura chineză clasică, al cărei impact cultural se află pe o curbă ascendentă în prezent în lume. Gânditorii progresiști europeni din secolul al XVIII-lea erau fascinați de cultura chineză (Voltaire, de exemplu, privea China drept „o națiune deosebit de tolerantă și de receptivă”); totodată, în epoca lor, un fenomen recurent a constat din înțelegerile eronate. Învățarea din greșelile trecutului, din explicații clare, construite pe surse scrise, reprezintă o inițiativă binevenită. Cooperarea dintre intelectualii chinezi și vestici constituie garanția unei mai bune înțelegeri interculturale menite să elimine ambiguitățile de înțelegere.

Charles Willem (Rector la Colegiul Internațional Budist din Tailanda, membru al Academiei Regale de Științe din Belgia)