Desigur că vă întrebați care e motivul pentru care am ales să aduc luminii tiparului un text care a început să apară pe un caiet obișnuit acum aproape 100 de ani. Motivul este atât literar cât și social. Cu cât parcurgeam însemnările medicului Ulieru – schițate filmic aproape – cu atât aveam senzația că mă aflu într-un text contemporan. Căci lumea pe care a descris-o el acum aproape 100 de ani trăiește în continuare aproape neschimbată, la fel de needucată sanitar, tributară superstițiilor și leacurilor băbești, refractară noului, respingând știința și beneficiile ei. Vă sună cunoscut refuzul părinților de a-și vaccina copiii? Dar descântecul sau trasul de oase? Ignorarea unei prescripții medicale în favoarea unui leac băbesc? Deochiul? Furia bărbatului a cărui nevastă a născut fată și nu băiat? Dar sfeștania unui puț a cărui apă a fost spurcată de cadavrul unui câine?

Scrierile medicului Ulieru sunt despre neștiință, ignoranță, superstiție, respingere. Dar și despre lipsuri, salarii neluate, corupție la nivel administrativ. Funcții numite politic, transferuri la oraș ale celor ce făceau jocurile politice, pedepsiri ale celor ce nu se conformau. De-a lungul însemnărilor făcute în ani întâlnim ascensiunea profesională a personajului Barbete care întruchipează toate „calitățile” parvenitului: umil față de cei mari, mereu în dreapta șefului, indiferent de schimbare, târându-se până în vârf. Îi recunoașteți pe mulții „Barbete” de azi? În timp ce medicul Ulieru se străduiește să combată epidemia de difterie fără să aibă nici măcar ser antidifteric, presa semnalează banchetul din Capitală dat în cinstea noului ministru al sănătății, un popă. E prezentat meniul bogat și e reprodusă și declarația de reformă sanitară a ministrului. Vi se pare cunoscut? Achiziții de genți sanitare de care nu are nevoie nimeni și a căror contravaloare e reținută din salariile cadrelor medicale. Vi se pare cunoscut?

Citind rândurile medicului George Ulieru – scrise de multe ori cu un umor negru, având în vedere situațiile – am avut senzația că citesc o carte despre societatea românească actuală. Cârciumarul, popa, vindecătoarea satului, superstițiile, interesele politice, corupția, lipsa medicamentelor, a instrumentelor sanitare, demagogia celor aleși în fruntea ministerului, rupți de realitate și nepăsători, urmărindu-și doar propriile interese, prostia și mișelia politicienilor, toate acestea reprezintă nu radiografia unei societăți interbelice ci radiografia unei societăți contemporane.

Dincolo de condeiul mușcător, alert, ironic, filmic al medicului George Ulieru am ales acest text pentru actualitatea lui tristă și dezarmantă. Căci într-o sută de ani nu s-a schimbat nimic. Nici în ministere, nici în lumea politică, nici în educația sanitară a poporului. Superstițiile sunt la fel de puternice în lumea satului, alcoolul este tratamentul universal, bolile fac ravagii în timp ce reprezentanții lumii politice și administrative se îmbogățesc din „reformă în reformă”, cu mii de Barbete ce le țin haina la banchete, așteptând un os mare drept răsplată.

Ba da, de fapt s-a schimbat ceva. Din lumea aceasta contemporană lipsește medicul. E plecat peste hotare.