Magis și Epektasis: aparent nimic mai diferit decât cele două „aripi” spirituale. Epektasis, doctrină spirituală de sorginte paulină, prinde contur prin sfântul Grigore de Nyssa în Răsăritul capadocian al veacului al IV‑lea, chiar în pragul recunoaşterii creştinismului ca religie de stat a imperiului roman. Magis vine de la polul opus al Europei, fiind propus de sfântul Ignațiu de Loyola cu o întârziere de unsprezece secole, când Biserica din Occident suferise deja marea schismă a Reformei şi se confrunta deja cu zorii Modernităţii timpurii.

Miza acestei căutări este tocmai posibilitatea conjugării celor două „aripi” spirituale, diferite dar complementare, într‑un singur „zbor”, oglindind astfel cele şapte „singularităţi” predicate de Apostol: „Este un singur trup şi un singur Duh, după cum aţi şi fost chemaţi la o singură speranţă, aceea a chemării voastre. Este un singur Domn, o singură credinţă, un singur botez, un singur Dumnezeu şi Tată al tuturor, care este peste toate, prin toţi şi în toţi” (Ef 4,4‑6).