Teodor Păcăţian a devenit foarte cunoscut publicului român după publicarea operei sale principale, „Cartea de aur sau luptele naţionale ale românilor de sub coroana ungară”, apărută în 8 volume, lucrare care i-a adus persecuţii din partea autorităţilor, dar şi simpatia opiniei publice româneşti.

Păcăţianu a fost acuzat că ar fi comis 4 delicte: „provocare la ne-supunere în contra legii; aţâţare în contra naţiunei maghiare; atacarea puterei obligatoare a legii şi revoltarea contra legăturei dintre ţările care compun statul maghiar.” Avocatul său, lugojea-nul Coriolan Brediceanu, a argumentat cu claritate faptul că juraţii nu puteau judeca o chestiune care ţinea de ştiinţă şi de istorie şi că prin persecuţie tribunalul nu putea obţine niciun rezultat. În final, Păcăţian a fost condamnat la 8 luni de închisoare, 500 de coroane amendă şi distrugerea totală a primei ediţii a cărţii.
Academia Română l-a premiat pentru volumele I şi II în anul 1904 cu 1.300 lei din Premiul Adamachi, iar în anul 1929 i-a acordat Premiul Dr. A. Cosma în valoare de 100.000 lei.