Volumul „La porţile tăcerii / Aux portes du silence” (ediţie bilingvă), autor Maria Mirea, conţine o lirică modernă, originală şi, tematic, contemporană.

Poeta operează schimbări esenţiale la nivelul limbajului, materialul lexical obişnuit îmbrăcând semnificaţii neobişnuite. Profesoara Maria Mirea este preocupată de spaţiul cuvântului. „La porţile tăcerii” cresc „noi ziduri de gheaţă pe tâmpla cuvintelor”.

Revolta de factură intelectualizată a poetei se manifestă prin intensitatea „tăcerii sufletului” ce speră că, până la urmă, se va realiza acea revărsare de luminozitate care va anula întunericul ce învăluie sufletul omenesc – „încă n-au dispărut toţi copacii/ din livada sufletului tău,/ stelele n-au părăsit dansul serilor de mai,/ iar soarele încă răsare/ în dimineţile curate ale gândurilor tale; [...] încă n-ai ucis întreaga speranţă,/ te mai poţi naşte într-o/ întrebare şi-un răspuns,/ încă, încă mai eşti om”.