Matericul de faţă, cel mai vechi dintre cele cunoscute în ziua de astăzi, a ieşit, după cât se pare, de sub condeiul Avvei Isaia, duhovnicul sihastrei Teodora, fiica împăratului bizantin Isaac al II-lea Anghelos. El este alcătuit din cuvinte adunate, după asemănarea Patericului egiptean, de la marile Cuvioase din vremea de aur a Părinţilor pustiei, la care se adaugă o sumă impresionantă de sfaturi izvorâte din uriaşa experienţă pe care duhovnicul călugăriţei de neam domnesc a adunat-o într-o viaţă întreagă de pustnicie.
Acest adevărat manual de isihasm a fost excelent şi succint descris de către Sfântul Teofan Zăvorâtul, care l-a găsit la Ierusalim într-un manuscris medieval şi s-a grăbit să îl traducă pentru folosul călugăriţelor: „Poveţele lui sunt îndreptate spre cele care duc viaţă sihăstrească, dar se potrivesc îndeobşte tuturor monahiilor care au râvnă să se desăvârşească în vieţuirea călugărească: în chilia sa, orice monahie e o sihastră, dacă petrece cu dreaptă înţelegere.