„Buzăul anului 1985 trăieşte distopia cu majuscule a Societăţii Socialiste Multilateral Dezvoltate. Oraşul are chip orwellian, încremenit sub o maree de ciment. Securitatea veghează, după cum îi e menirea, asupra unei turme de oameni care «ştiu totul despre ceilalţi şi nimic despre ei înşişi». Veleitari cinici, fachiri ai duplicităţii, traficante ale propriilor nuri, impostori consolaţi de alcool, neveste ornamentale, activişti slinoşi, brute doldora de frustrări, aspiranţi la gloriola unei pagini de ziar, delatori cu surâs perfid – aşa arată distribuţia pusă de autor să joace tragicomedia unei minciuni cu miros de sulf. Este minciuna unei vieţi proptite de concesii şi complicităţi, de manevre şi timorări. în răspărul propriului nume, Claudiu Soare scrie despre o lume câtuşi de puţin solară – o lume gata să se înece în smârcuri, o lume unde şantajul şi ameninţarea sunt modus operandi, iar lumina, un răsfăţ interzis. O hidoşenie de care nici moartea nu te scapă definitiv, fiindcă la priveghi răsună glasul lui Dolănescu. «Inocenţa e o rază într-un cerc vicios», conchide pascalian protagonistul cărţii. Dur, sec şi valabil. Scris cu nerv şi plin de imagini care ţi se ştanţează în minte, Tratament împotriva revoltei e un roman ca o cruce înfiptă în mormântul speranţelor.“ (Radu PARASCHIVESCU)