Instinctele sunt darurile cele mai preţioase pe care Creatorul le-a dat fiinţelor vieţuitoare. Ele sunt nu numai nişte acte indispensabile vieţii, dar în acelaşi timp sunt şi izvoarele fericirii când oamenii (probabil şi animalele) îndeplinesc punctual legile naturii, într-adevăr, ca să fie fericit, omul nu are altă treabă decât:

1. să îşi sature foamea cu mâncăruri gustoase şi să îşi potolească setea cu apă limpede şi rece;

2. să nu aibă nici un duşman de care să se teamă;

3. să se bucure de o soţie frumoasă, harnică şi înţeleaptă, care să îi nască copii sănătoşi şi ascultători;

4. să îşi clădească o locuinţă confortabilă, să posede o moşioară din care să scoată hrana familiei şi să îşi adune provizii pentru vreme de iarnă;

5. în sfârşit, prin calităţile sale intelectuale, să fie apreciat de semenii săi, care să îl aleagă primar ori deputat şi astfel să ajungă chiar ministru.

Prin urmare, când aceste condiţii instinctive sunt îndeplinite, omul atinge culmea fericirii.