Prezentându-se ca un manual succint, destinat părinţilor cu ­statutul de cetăţeni liberi (şi membri ai elitei aristocratice), ­Despre ­educarea copiilor îşi propune o abordare metodică – elocventă pentru perspectiva sistematică oferită de antichitate – a complexei problematici a formării umane, care acordă atenţie atât factorului genetic-individual, cât şi celui social-pragmatic. Plutarh, autorul acestei sinteze, insistă asupra unei afirmări a individului în so­cie­­tate, centrate pe asimilarea şi concretizarea „artei cuvântului”, la ­hotarul dintre contemplaţie şi hedonism, dar în absenţa înţelegerii evo­lu­ţiei spirituale a omului dintr-o perspectivă teologică.
Deşi se află la antipodul idealului kalokagathiei antice, ex­pri­mate de Plutarh şi orientate antropocentric, tratatul Sfântului Vasile cel Mare, adresat tinerilor, este remarcabil prin maniera teologică în care recomandă acumulările culturii eline ca resurse educaţionale de vocaţie creştină, întemeind pentru posteritate modelul pedagogic peren al autodesăvârşirii spirituale, pe temeiul asimilării cunoaşterii oferite de ştiinţa profană care conduce la virtute, cu privirea aţintită „spre veacul întins şi fără bătrânețe, al cărui capăt nu poate fi cuprins cu mintea”.