In ansamblul operei unuia dintre cei mai mari scriitori brazilieni ai secolului XX, Erico Verissimo (1905-1975), cunoscut publicului românesc prin romane de mare anvergură (Incident la Antares,; Domnul ambasador,; trilogia Timpul şi vântul,), nuvela Noapte ocupă un loc aparte. De mică întindere, cu puţine personaje şi cu acţiunea condensată într-o singură noapte, ,,ţâşnirea” ei a surprins nu numai cititorii şi critica literară, ci şi pe autor: în timp ce era cufundat în elaborarea celei de-a doua părţi a trilogiei, el a simţit brusc urgenţa de a lua o pauză. Iar ,,pauza” pentru un romancier de talie universală, a cărui viaţă se confunda în mare măsură cu opera, nu putea fi decât…o nouă scriere, dar de cu totul alt gen. Astfel s-a născut această mică bijuterie, care se desfăşoară în lumea tăcută şi neputincioasă – sfâşiată uneori şi de stridenţe – a unei nopţi dintr-un mare oraş, unde o fiinţă pierdută de sine este practic sechestrată de nişte figuri de coşmar şi târâtă într-o serie de aventuri fără noimă. Rătăcit în propriul său oraş, pierzând noţiunea realităţii şi memoria, un Necunoscut se refugiază în inconştienţă şi, cuprins de o panică difuză, se agaţă, înspăimântat, de toate umbrele, convins că a săvârşit crime imaginare.