Andrei Stanoiev (4.IV.1881–24.XII.1954) este lucrător la Căile Ferate Ungare, între anii 1906 şi 1914 evoluând de la treapta cea mai de jos, de acar, până la funcţia de şef de gară. Studiile gimnaziale şi liceale le face între anii 1908 şi 1911, după satisfacerea stagiului militar. Se căsătoreşte în 1907 cu o fată de 18 ani din comuna natală, Maria Nemţov, cu care a avut trei copii, născuţi în 1908, 1909 şi 1913. În 1914 este trimis pe front, în iulie 1915 este luat prizonier de italieni şi trimis în Sicilia. Se întoarce acasă abia în octombrie 1919. Lucrează până la pensionare în domeniul transporturilor internaţionale. Familia sa a păstrat jurnalul pe care l-a scris pe front şi în prizonierat, într-o limbă maghiară deosebit de frumoasă. Il publicăm aici în ediţie bilingvă.