Popasul alb

De ceva vreme încerc să mă apăr de poeții traduși „la kilogram”. Traduși din obligații obscure sau pentru că vin dintr-o literatură prestigioasă, iar traducătorul speră la reciprocitate. Și atunci, de ce am încredere în poetul acesta ce vine dintr-o insulă (Corsica) și, pe deasupra, are un nume exotic, Ghjacumu Thiers? Pentru că, în sfârșit, găsesc pe cineva între poeții de azi, care încearcă să definească Poezia și să-și definească poezia proprie. (…) Nucleul poetic în jurul căruia gravitează poemele lui Ghjacumu Thiers este cel de infiltrare. Poezia resimțită ca o fisură nu e doar un punct obsesiv în psihologia poetului, căci ea poate fi surprinsă de o privire atentă cum se infiltrează în lume și în poem, ca apa printr-o spărtură abia vizibilă în structura unei case.

Ion Mureșan

Important poet corsican contemporan, Ghjacumu Thiers revine, după aproape douăzeci de ani, cu a doua carte de poezie tradusă în limba română (tot grație Mariei Aldea, fidela lui cititoare, inimoasă și exigentă). Hrănită din momentele trecătoare ale acestui perisabil „fir de viață”, lirica de față trimite la cotidianul vieții, la amintiri și la tradiții ale locului, sublimate toate într-un „peisaj interior” în care se poate regăsi cititorul de pretutindeni. Ceea ce poate trece o poezie de notație devine, prin profunzimea umanității sale, o poezie universală. În curgerea teribilă a existenței (în care „timpul e o praștie”), popasul alb este „punctul fix” din care se poate reține și înregistra ceva. Măcar pentru această temerară încercare, Ghjacumu Thiers este un poet ce merită atenția cititorului.

Sanda Cordoș