Cuvantare funebra in cinstea Sfantului Ioan Gura de Aur

Studiu introductiv, tabel cronologic, tabel sinoptic și bibliografie de DRAGOȘ BOICU

Sufletul său, tezaur al virtuților, părăsind trupul, dănțuiește împreună cu sfinții, în timp ce la noi, buzele sale înaripate au tăcut, iar limba se odihnește, acea limbă care s-a supus tăcerii doar în moarte, sau, mai bine spus, care nici acum nu și-a pierdut libertatea de vorbire, ci a așezat-o mai dinainte în cărți ca pe o provizie mângâietoare pentru flămânzirea de azi. Textul care apare aici pentru prima dată în limba română reprezintă versiunea extinsă, atribuită lui Martyrius al Antiohiei, a celui mai timpuriu izvor istoric care documentează viața, activitatea și depunerea marelui ierarh Ioan Gură de Aur: o cuvântare funebră rostită imediat după ce vestea morții sale (407 d.Hr.) a ajuns la Constantinopol.

*

Pr. Adrian-Aurel Podaru (n. 1976) este conferențiar la Facultatea de Teologie Ortodoxă, Universitatea „Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca, unde predă Patrologie și Literatură Post-patristică. A mai tradus, între altele, Omiliile la Statui ale Sfântului Ioan Gură de Aur
(Polirom, 2011).
Dragoș Boicu (n. 1984), lector la Facultatea de Teologie Ortodoxă a Universității „Lucian Blaga” din Sibiu, a editat recent, în colaborare cu Dragoș Mîrșanu, volumul Sinodul de la Niceea (325): istorie și receptare (Doxologia, 2025).