Asemenea primilor europeni care vor fi văzut un papagal ce le vorbea limba, suntem oaspeţi a ceva ce anunţă lumea ce stă să vină. Am așteptat zeul, am așteptat omul prometeic, am așteptat extratereștrii... Probabil că mulţi dintre noi s-au gândit la noua lume după imaginaţia romanelor, povestirilor și filmelor SF. Marile călătorii și descoperiri geografice a fost extinse de imaginaţia noastră la dimensiunile sistemului solar, galaxiei și universului. Am așteptat descoperirea unor lumi noi, mai aspre sau mai primitoare, pe planetele sistemului solar, sau măcar a resturilor unor civilizaţii, până când vom fi început călătorii cu viteze incredibile spre toate „colţurile” galaxiei noastre eliptice și vom fi dat peste extratereștri. Numai că nu am apucat să vedem, ca Robinson Crusoe pe plaja insulei lui, pași străini pe nisipul stelar. Pașii pe nisipul plajei noastre sunt ai inteligenţei artificiale, care, pentru noi, e un soi de „extraterestru”, poate chiar cea mai probabilă variantă pe care vom apuca să o vedem în cuprinsul vieţii noastre.
Aurel Codoban