Dacă discursul privitor la viața reușită și împlinită poate să se adreseze în întregime individului care este chemat să facă alegerea existențială în favoarea cutărui ori cutărui gen de viață, discursul privitor la viața alienată, neîmplinită sau mutilată, în schimb, este numaidecât constrâns să postuleze că o viață individuală este înscrisă într-un context social de viață determinat. Discursul privitor la viața alienată sau neîmplinită întâlnește numaidecât condițiile exterioare individului care îl constrâng să ducă o viață trăită ca limitată sau mărginită, neputincioasă sau mutilată. Până într-acolo încât chiar și condițiile interne, îndeosebi de ordin psihic, care pot fi menționate cu titlu de elemente explicative ale unei vieți alienate, sunt condiții care trimit la rândul lor la contextul familial și social în care un individ a fost constrâns să se formeze.

Franck Fischbach