Romanul Adună-te! explorează etapele despărțirii, maternității și ale redescoperirii de sine în contextul complex creat de o separare atunci când este un copil la mijloc. Încheierea unei relații nu înseamnă numai ruperea unei legături, ci și necesitatea de a găsi un nou echilibru în dinamica familială. Cum îti reconstruiești viața fără a pierde complet legătura cu trecutul? Cum poți păstra un parteneriat în creșterea unui copil, chiar și după separare?

Cartea urmărește acest proces de tranziție, de la confuzia inițială la găsirea unei noi stabilități. Întrebările despre identitate, iubire și prietenie devin esențiale, iar rutina zilnică capătă atât nuanțe profunde, cât și momente absurde. Între amintiri, nesiguranțe și încercări de adaptare, povestea ilustrează un parcurs în care pierderea și vindecarea coexistă.

O carte despre sfârșituri, noi începuturi și procesul regăsirii de sine, scrisă cu sinceritate și empatie.

„În dimineaţa următoare mă scol târziu. Bucuria mutării în apartament, durerea pentru despărţirea de Bruno, ambele mi-au umflat capul ca pe un abces de năuceală. Este o nebunie că aceste întâmplări mă obligă să mă retrag în mine însămi. În loc să ies din casă și să-mi las deoparte grijile, trândăvesc de una singură. Pentru scris îmi lipseşte motivaţia, pentru plimbări n-am chef. Aștept doar ca lucrurile să se îmbunătățească. Așteptarea unei vieţi aşa cum trebuie duce la un carusel de neoprit al dezamăgirilor. Stagnarea este acum dușmanul meu. Ce mai aştept? Ca pe fereastra mea să intre brusc în zbor un bărbat? Ca tatăl meu să se mute înapoi la Berlin? Ca mașina de spălat vase să se golească singură? Risipesc atât de mult timp în trândăvie, încât nu e de mirare că nu se întâmplă absolut nimic. Ce e trist la viața mea este faptul că mizez totul pe momentele de întâlniri întâmplătoare și astfel uit că trebuie să ies din casă pentru asta. Trebuie să mă adun, să uit de relația mea eșuată și să părăsesc apartamentul. De ce să sper la hazard?”