Zilele pescarusului albastru

„Ce ziceti de asta? L-am primit azi”, si-a dat drumul Ana, „cica pesimistul vede bezna din tunel. Optimistul vede lumina de la capatul tunelului. Realistul vede un marfar. Mecanicul de locomotiva vede trei idioti care stau pe sina”, la care si eu si Monica am pufnit in ras. Michael nu. Se uita la noi incruntat.
„Asta-i cinism. Il glorifica tocmai pe ala de-si inchipuie ca pamantul ar fi plat. Ce-i asa de amuzant? De ce nu v-ati gandi ca unul dintre asa zisii idioti ar putea fi de fapt un vizionar? Mecanicul a fost pregatit sa conduca locomotiva. Inginerul a fost pregatit sa construiasca locomotiva. Da’ vizionarul a fost Newcomen, cel care s-a gandit sa inlocuiasca caii cu o masina. Merele au tot cazut din pomi. Nu-i o noutate, toti le pot vedea. Da’ unii si-au pus intrebarea de ce. Si unul a venit cu raspunsul: Sir Isaac Newton. Multi vad, putini intreaba, si si mai putini gasesc raspunsuri. Asta-i adevarata piramida a valorilor umane, pe care nulitatile doi bani nu dau. Se lasa dusi de nas de smecheri si oportunisti care emuleaza structuri valorice false si efemere. Si pe voi va distreaza. As vrea sa stiu, de ce?”
„Michael, asculta-ma, trage mai cu mila din pipa aia, ca ti se urca fumul la creier”, l-am contrat cu ce avusesem pe moment, „nu mai stii de gluma? E doar un banc”.
„Nu, nu e. Apreciem numai ce ne aduce bani. Or fi ei masura tuturor lucrurilor, numai ca lucrurile sunt puse stramb. Si nu vedem ca-s puse stramb, pentru ca de cand suntem in leagan ni se spune c-ar fi drepte. Asta-i tunelul”.

Michael Varujan Magharian