În bună măsură, Savu Popa are dreptate să observe în poezia lui Costică Ciocan nişte „fişe de observaţie ale unui cotidian cameleonic din care poetul decupează acele teritorii ale fragilităţii umane, ale incertitudinii şi ale unei dimensiuni existenţiale care vizează dinamismul spectacular al unui traiect evenimenţial care se derulează într-un ritm, adesea frenetic şi aglutinant”.

Costică Ciocan, în pofida severităţii şi preciziei sentinţelor judecătorului din viaţă, promite, pe mai departe, o poezie plină de miez, adevărată, cu o detentă metafizică.

Ioan HOLBAN

Volumul de poezii Dansul îngerului păzitor al lui Costică Ciocan este o carte profundă, care deschide în mintea cititorului multe întrebări despre locul nostru în istorie şi în univers. În spatele versurilor vom întâlni, deopotrivă, teologul şi judecătorul într-o formă mistică, absolută, cu personaje care reprezintă alter-ego-ul autorului (Simon, Îngerul păzitor, Inchizitorul, Demonul, Bătrânul preot, Prietenul pierdut).

Într-o lume însetată de autenticitate şi profunzime, vocea poetică a judecătorului Costică Ciocan promite să fie una care va continua să rezoneze şi să inspire atât lumea literară, cât şi cea a Dreptului.

Nichita DANILOV