1991. Prima ancheta a lui Sharko

In acel moment, Sharko stiu ca moartea il pandea, undeva in spate, si ca nu era deloc placuta la vedere. Era imposibil sa mai dea inapoi, masinaria se pusese in miscare. Starea de excitare lasa loc angoasei si regreta pentru o clipa ca venise acolo singur, fara niciun coleg si in afara jurisdictiei sale. Era un exces de zel pe care risca sa-l plateasca scump.

Intra in cel de-al doilea container. Culoar, baie... Ajunse intr-o camera. Mirosul ii agresa narile pana la limita suportabilitatii. Apasa pe un intrerupator cu cotul. Primul soc vizual a fost spectacolul mustelor blestemate, aglutinate cu zecile in pete intunecate. Doua radiatoare electrice incadrau patul si difuzau o aura rosiatica, iar un al treilea functiona langa intrare. Caserole in care baltea apa erau raspandite pe sol.

Tanarul politist se apropie, cu dosul unei maini lipit de nas, iar cu celalalt alungand mustele. Intre caldura si aerul umed, simtea cum se lichefia sub haine. Pete rosii-maro, lipicioase, imbibau cuvertura la nivelul incheieturilor si pieptului victimei. Pentru o fractiune de secunda, ochii ii cazura pe fotografiile alb-negru raspandite de-a lungul peretelui din spatele corpului intins: zeci de copii goi, fete si baieti.