„Gara. Alte îmbrățișări. Mult mai puține chiuituri decât te-ai fi așteptat. Schimburi de adrese, de telefoane, promisiuni și jurăminte de revedere.

Trenul. Civili între civili. Acum se pierdeau în mulțime.

Suferiseră cumplit. Nu mai conta. Erau vii și întregi. Și mergeau acasă. Nimic altceva nu mai conta.

Drumul. Din ce în ce mai tăcuți.

Gara de Nord. Rude, prieteni, iubite pe peron. Cei care urmau să se vadă, din toamnă, zi de zi la facultate n-aveau de ce să se despartă prea patetic. O îmbrățișare bărbătească și atât.

Troleibuzul.

Casa.

Acasă.

ACASĂ.”