Noţiunea de revoluţie, conform Dicţionarului limbii române moderne, ediţia 1958, cel care era la vremea respectivă valabil şi căutat, presupune o „schimbare radicală şi bruscă, paşnică sau violentă, şi care constă în sfărâmarea vechilor relaţii de producţie şi instaurarea unora noi, corespunzătoare nivelului de dezvoltare a forţelor de producţie, precum şi trecerea puterii de stat din mâinile vechii clase dominante şi decadente în mâinile unei noi clase progresiste”.

Nu ştiu câţi cititori din al doilea deceniu al secolului actual ar mai accepta, fără comentarii, această definiţie sintetică a evenimentelor care au zguduit România în ultimele zile ale anului 1990.

Ioan Sbârnă