În anul 1868 am scris prima ediție a nuvelei Iancu Jianu, pe care am publicat-o în Calendarul pentru toți pe anul 1869. Câteva amintiri din copilărie povestite de tatăl meu care se născuse și crescuse în județul Dolj, aproape de locurile bătătorite de Jianu, câteva episoade din baladele populare aduse până la noi prin gurile lăutarilor de țară și câteva peripeții, din care mare parte plăsmuite, împrumutate din piesa domnilor Anestin și Millo întitulată Jianu, căpitan de haiduci, iată tot materialul din care fusei nevoit să-mi alcătuiesc eu legenda mea, material într-adevăr puțin și neîndestulător. Cu toate acestea nuvela mea avu parte încă de două ediții, una în 1873 și alta în 1881, tot în aceeași cuprindere neîndestulătoare, însă cu oarecare mici modificări, mai cu seamă de stil. Pentru ce toate acestea? Pentru că n-a vrut nimeni să-mi comunice nimic, deși se găsesc încă mulți care au trăit pe vremea lui Iancu și cunosc multe particularități din aventuroasa sa viaţă.