„Cartea de față este despre educație, despre învățământ, despre învățătură. Nu însă despre orice învățătură, ci, de preferință, despre cea «de minte». Iar asta într-un dublu sens.

Pe de o parte, mă preocupă acea învățătură care contează, cea care ne poartă de mână în străbaterea anevoiosului drum de la copilărie, pubertate, adolescență la maturitate. Cea care, asemeni măselei «de minte», face parte din devenirea noastră.

Pe de altă parte, cartea de față reflectă nedumerirea și îngrijorarea autorului față de fervoarea politicilor educaționale românești postdecembriste de a repeta, iar și iar, aceleași erori, aceleași idiosincrazii obtuze, aceleași populisme ipocrite, dovedindu-și neputința de a se învăța minte chiar și după noianul de eșecuri contorizate vreme de trei decenii.” - Liviu Papadima

„Ca filolog, ca profesor de literatură, mă preocupă în primul rând chestiunea lui «cum citim». Lecturile de care noi, cei din branșă, ne simțim atașați corespund unui anumit pattern de acțiune, pe care am vrea să-l transmitem învățăceilor noștri: debarasează-te de constrângerile exterioare de timp și citește «relaxat», într-un ritm care să-ți permită o procesare mentală optimă a textului pe care îl parcurgi (...) Cititul, așa cum îl vedem noi, cei «din branșă», e o activitate deopotrivă energică și delicată în care, dacă îți dorești răsplata, investești atenție, răbdare, imaginație.” (– Liviu Papadima în dialog cu Sorin Ivan)