Comparând modul actual de viață al poporului român cu cel anterior ultimului război mondial, ești izbit de strămutarea nefirească a obștii sătești într-o asociație de locatari. Înregistrând acest fapt, care într-o expresie metaforică e desemnat prin transpunerea uliței centrale a satului pe scara verticală a blocului, Părintele Stăniloae comentează: „…în blocurile acestea oamenii sunt străini. Pe ulița satului toți eram prieteni. Se într-ajutorau unii pe alții. Unde mai vezi acum în blocurile acestea comuniune între oameni? Cu cât i-ai înghesuit, cu atât sunt mai străini unii de alții./…/ E bine să fi e apropiați, dar nu înghesuiți.”