Iţoc Gersztenfeld s-a născut la Varşovia în 1904, ultimul dintr-o familie cu nouă copii. E cel mai blond, cel mai cuminte, cel mai tăcut. Trăieşte în cartierul evreiesc unde nu prea e de muncă şi banii-s pe sponci. Chiar dacă-şi iubeşte viaţa, va trebui să plece, să se preschimbe în pasăre, ca micul Iţic.

Pentru Maryem, pe care o iubeşte, el pleacă la Berlin, la fratele său. Apoi fuge în Franţa, unde lucrează în mină. Ajuns la Paris, poate, în sfârşit, să-şi întemeieze o familie, împreună cu Maryem, şi un atelier de tricotaje. Dar norii se îngrămădesc ameninţători pe cerul Istoriei. Acordurile de la München. Invadarea Sudeţilor. Noaptea de cristal. Armistiţiul. Primejdia se apropie, greu de imaginat. Convocat de autorităţile franceze în mai 1941, Iţoc este dus în lagărul de concentrare de la Pithiviers. Când Maryem se îmbolnăveşte grav, obţine permisiunea de a ieşi, cu condiţia să se întoarcă. Ce decizie va lua?

Povestea lui Iţoc e una dintre cele care nu se încheie. Ea rămâne deasupra capetelor noastre ca o rană deschisă pe veci.