Omul istoriei

Howard Kirk este profesor de sociologie la o universitate adeptă a modernismului de „sticlă şi beton“ din anii 1970. El îşi cultivă reputaţia de radical, îşi provoacă toţi cunoscuţii să practice radicalismul de stânga şi vorbeşte oricui stă să-l asculte despre cum trebuie puse la îndoială toate normele sociale. El însuşi este însă un individ sucit, a cărui retorică li se aplică numai celorlalţi. îşi manipulează colegii, studenţii şi prietenii, uzând de orice mijloace – mai ales de intrigi sexuale şi provocări politice – pentru a-şi consolida propria poziţie.

Ironia cărţii constă tocmai în concluzia că rebelul radical prin excelenţă nu-şi doreşte altceva decât să stea comod în nişa socială pe care şi-a construit-o, culcându-se cu cât mai multe femei şi alungându-şi adversarii politici.