Publicat iniţial la apogeul puterii naziste, romanul Luna a apus explorează efectele invaziei atât asupra învinşilor, cât şi a învingătorilor. Ocupat de trupele inamice, un orăşel liniştit ajunge să se confrunte, în timpul celui de‑al Doilea Război Mondial, nu numai cu răul venit din afară, ci şi cu trădarea născută în sânul acestei comunităţi strânse.

Analizând în amănunt sentimentele comandantului şi pe ale trădătorului şi înfăţişând patriotismul plin de curaj al populaţiei, Steinbeck dă la iveală adevăruri profunde, adesea tulburătoare, despre război, dar şi despre natura umană. Această „celebrare a durabilităţii democraţiei“, cum o descrie Steinbeck însuşi, a avut un impact extraordinar ca propagandă a Aliaţilor în ţările ocupate de nazişti. În ciuda eforturilor Axei de a interzice romanul (în Italia fascistă până şi faptul de a te afla în posesia unui exemplar era pedepsit cu moartea), Luna a apus a fost tradus în secret în franceză, daneză, olandeză, suedeză, germană, italiană şi rusă, astfel că sute de mii de copii circulau în Europa, făcând din el de departe cel mai popular text de propagandă din timpul ocupaţiei. Puţine opere literare din epocă au demonstrat cu atâta succes puterea ideilor în faţa oţelului rece şi a forţei brute. Rolul jucat de roman în ridicarea moralului norvegienilor i‑a adus lui Steinbeck numeroase elogii şi medalia Crucea Libertăţii Regele Haakon al VII‑lea. Romanul a fost adaptat chiar de autor pentru scenă în 1942 şi ecranizat în 1943.

„O poveste despre bărbați și femei anonimi care distrug moralul bestiei cuceritoare prin tăcere, ură, revoltă în masă și folosirea unor unelte făurite de imaginație și pasiune, în timp ce armele inamicului își pierd orice putere de a înfrânge rezistența, unitatea furiei lor. O realizare extraordinară.” (Kirkus Reviews)

„Un om a cărui operă se ridică la înălțimea marilor teme sociale ce îl preocupau.” (Don DeLillo)

„Războiul e trădare și ură, e haos produs de generali incompetenți, e chin și ucidere, boală și epuizare, până când se termină în sfârșit și‑apoi vezi că nimic nu s‑a schimbat, urmează doar un alt fel de epuizare și alte soiuri de ură.” (John Steinbeck)