Noul volum al lui Mihail Galatanu, Douasprezece cintece inaintea nasterii, este ultimul din Trilogia nasterii,inceputa cu Burta Instelata (2004)si continuata cu Poeme amniotice (2007). Autorul il considera nu doar parte geamana din ele, dar si-a dorit ca el sa fie miezul, chintesenta. Poeme tulburatoare se nasc odata cu rostirea fiecarui vers al cintecelor celui inca nenascut, care, desi afara din lume, detine, deja, toate tainele vietii si ale mortii. De aceasta data, poetul nu mai scrie in „romana cu prostii”, ci in limba curata si secreta a increatului. „Douasprezece cintece inaintea nasterii are ambitia sa concentreze o intreaga creatie poetica in doar douasprezece poeme, sa cizeleze/slefuiasca, pe parcursul mai multor ani, cel putin vreo cinci, pina acum, o tema poetica unica, uriasa, inepuizabila – si foarte draga inimii mele: cea a nenascutului care nu vrea sa se nasca. «Viata de nenascut» este un teren cit se poate de virgin, pe care am inceput sa il defrisez in doua cicluri anterioare: Burta instelata si Poeme amniotice. Concizia este miza principala a acestei carti, care trage cu ochiul spre un model redutabil, 11 elegii de Nichita Stanescu.” (Mihail Galatanu) „Poetul Mihail Galatanu impresioneaza printr-o virtuozitate care pare a fi pus la contributie cu maximum de profit citeva zone ale liricii. Galatanu poseda un mecanism creator foarte complex, un dar prodigios al naturii in similitudine cu mirabilele inzestrari precoce ale muzicienilor. De la Nicolae Labis nu am mai asistat la o asemenea tisnire de talent. Lirica lui Mihail Galatanu este ca un jet de plasma, strabate tot, dizolva convenientele.” (Gheorghe Grigurcu)