Stare de asediu

Poetul este dublat de un excepţional traducător de poezie, mai ales de poezie „grea“, de poezie dificilă. La evenimentul amintit în preambul, nu a citit numai din poezia sa, ba nici măcar nu a început cu aceasta, ci cu lectura unor poezii ale autorilor traduşi: Fernando Pessoa (în mai multe din heteronimii acestuia), Umberto Saba şi Samuel Beckett. Poezii perfect recitate în limbile originale şi, apoi, în traducere. Autorii aleşi pentru a fi traduşi spun ceva despre poezia sa? Şi da, şi nu! Spun însă cu siguranţă multe despre faptul că lui Dinu Flămând nu-i plac lucrurile uşoare, că nu-şi asumă sarcini lipsite de dificultate. Nici poezia sa, de altfel, nu este una „uşoară“. în prefaţa la antologia de autor Biopoeme (Editura Academiei Române, Colecţia „101 Poeme“, Bucureşti, 2010), criticul Eugen Negrici îl integrează „puternicei şi ramificatei familii a expresioniştilor europeni“, ceea ce nu este greşit, ci numai incomplet. Pentru complicata, elaborata şi dificila artă poetică a lui Dinu Flămând, eu aş propune formula „expresionism cultivat“ sau „expresionism livresc“, mai ales că aceste două dimensiuni ale poeziei au fost amintite, separat, ba chiar şi laolaltă, de critica literară.