"Pe drumurile pustii, abandonate ale creierului, circula resturi de amintiri, reflectate de memorie intr-o oglinda virtuala, ca toate oglinzile, daca virtual se cheama ceea ce vezi si nu poti sa atingi, ceea ce este si nu este. Le opresc o clipa, le masor puterea de reprezentare si-mi evaluez dreptul de resuscitare sau de sacrificiu. Truda mea cea noua este complet diferita, amintirile imi apartin, sunt raspunzator de soarta lor, spre deosebire de vietile reinsufletite, fata de care datoria mea se incheia odata cu reluarea batailor inimii si deschiderea ochilor". (Nicolae Radu)