"Facerea unei case necesita vointa si pricepere, cu atat mai mult facerea unei lumi. Acum, cred ca Muzulie Ceatpat avea geniu. Imprejurarile insa i-au fost neprielnice. Amintirile mele legate de proiectul lui se pierd in tenebrele Templului sapat, mai inainte de toti vecii, in stanca hercinica, de natura, de oamenii primitivi, ori de catre sfintii atrasi prin lucarna surprinzatoare a cupolei, in stradania lor de a comunica cu o lume mai presus de fire. Templul Celui Foarte Mare, Bai Ulgữn, cum se pomeneste el din stravechime, este o caverna uriasa ascunsa vederii in inima gorganului inalt acoperit de zmeuris si tufe de alun printre grohotisuri. Calota lui, deschisa lumii de un trepan urias, permite accesul in interior pe traseul serpuitor al unei scarite sapata in tampla de piatra pana la arhitrava care incercuieste naosul. De aici se ajunge la platforma principala mult mai usor, pe scara solida de stejar, ce coboara in franturi de cate sapte trepte, in jurul unei coloane de sustinere, pana la locul unde se petrec toate: jertfe, imprecatii, rugaciuni. De jur imprejur, delimitand parca secvential spatiul si timpul, pe suprafata concava a platformei douasprezece santuri subtiri pornesc in raze, ca spitele unei roti ce se unesc intr-un un punct virtual din mijlocul chepengului patrat aflat in opozitie cu lucarna rotunda din acoperis, si care prelungit sub podeaua naosului, duce intr-un hau banuit, unind astfel cerul cu pamantul." (Ileana Cudalb)
Un roman senzational.