Pentru o mai bună înțelegere a unor aspect deosebite din cele trei epistole despre viețile unor eremiți, cuprinse în prezentul volum, am considerat oportună prezentarea câtorva principii definitorii pentru începuturile vieții monahale, din scrierea Sfântului Pahomie tălmăcită de Sfântul Ieronim în latină și astfel accesibilă nouă astăzi. Frumusețea scrisului ieronimian a generat opțiunea traducătorului în română pentru reproducerea integrală a prefeței la amintitul text.

Din chiar mărturia lui Ieronim aflăm că, deși trăia profund moartea distinsei Paula, a reușit să tălmăcească în latină textul monahului tebennens, la rugămințile preoților Leonțiu și Silvan.

Textul a circulat ulterior, fiind editat și de Erasm, iar Prefața ieronimiană a luat forma unei epistole, de la un moment dat, amintind prin stil și conținut de scrierile despre Pavel, Malchus și Ilarion. Chiar și într-o prefață de dimensiuni reduse, talentul narativ al lui Ieronim este inconfundabil, așezându-l în rândul acelor „bărbați deplini întru grația spiritului” despre care el însuși vorbește.