VREMEA DE APOI

La obiect, autorul ne pune în faţa unor pagini scrise
uneori cu ani în urmă, pagini de sertar. A trăit
succesiv un dezastru, un măcel, un flagel. Aceasta ajunge
pentru o viaţă de om, pentru o vârstă, o
generaţie, o epocă, pentru cel ce-a trăit neliniştea
ei şi a unor mari convulsiuni sociale, politice şi morale.
De aici, în fond, titlul volumului său: O tempora!...
fiindcă – în faţa unei epoci în care
suferinţe, înfrângeri, haos moral şi spiritual
coexista – autorul e surprins nu o dată exclamând
cu retorul antic: O, timpuri, o moravuri! Şi, paralel, Vremea
de apoi T fiindcă, în sensul eshatologic al timpului
istoric, ţipătul tragic al unei umanităţi
sfâşiate – această vreme a fost bântuită
de un vânt apocaliptic de sfârşit de lume.