Etnologie romaneasca. Partea II: Folcloristica si etnomuzicologie. Partea 1: Metodologie, arhive, instrumente de lucru

Este un adevar deja recunoscut cu deplina justete si luciditate ca folcloristica romaneasca se afla "in prezent in fata unei maturitati, dobandind obiectivitate, rigoare, perspectiva, prin delimitarea de disciplinele inrudite si prin elaborarea unor structuri teoretice si metodologice proprii, adaptate obiectului de studiu" (Coatu, 1998-1999: 77). Interdisciplinar constituita, folcloristica si-a perpetuat, ca si alte stiinte socioumane, vocatia complexitatii disciplinare, in efortul de configurare autonoma, de consolidare a specificitatii intriseci. Dar drumul anevoios al fundamentarii si promovarii disciplinei in coordonate proprii s-a realizat printr-o viziune integrativa, de relationare a notei particulare cu ansamblul. Intarindu-si evolutiv configurarea specializata, autonoma, folcloristica si-a dezvoltat si diversificat, totodata, punctele sale de conexiune in alta parte decat in ea insasi, pe traseul interdisciplinaritatii.