Fragmente (1920 - 1965)

Se prea poate ca si timpul, ca prezent, sa doreasca apropierea de om, timpul venind, ca prezent, spre om, in apropierea lui, pentru a deveni concret prin om, pentru a fi o realitate. Astazi el luneca fara rost mai departe, fiindca omul nu face din el o realitate. Astazi timpul scapa, ii scapa omului si isi scapa lui insusi.

In padure, cel mai frumos e atunci cand nu se intampla, de fapt, nimic. Atunci in tine nu e nicidecum nimicul, ci tocmai atunci lucrurile exista la adevaratele lor proportii. In asemenea clipe iubesti totodata cel mai mult, fiindca atunci iubirea nu izvoraste din ceea ce e momentan, partial, ci din nemarginita lume a linistii.