Realitate si cercuri

Volumul Realitate şi cercuri reuneşte cronici dedicate cărţilor pe care Alexandru Colţan le consideră semnificative pentru actualul nostru peisaj literar. Publicate în revista Orizont, între 2023 şi 2025, ele nu sunt însă rodul unor lecturi de serviciu: sunt veritabile, vreau să zic fiabile, texte de referinţă. Spirit contemplativ şi filosofic, înzestratul cronicar le insuflă o unitate elevată prin chiar reflecţia care i-a inspirat demersul critic: viaţa, ca Realitate primordială, ni se dezvăluie prin forme multiple, orientate spre un sens unificator. Ştiinţă a sufletului menită să revrăjească lumea, literatura – ne spune criticul – este una dintre ele. Cărţile comentate devin cercuri concentrice în jurul aceleiaşi întrebări: ce înseamnă să fii în lume şi să trăieşti realitatea prin literatură. Titlul volumului sugerează o dublă mişcare: spre realitatea literară (ficţională) – lume posibilă, autonomă, revelatoare – şi spre cercuri – simbol al repetiţiei creatoare şi al aprofundării sensului prin care lectura şi viaţa se oglindesc reciproc. Miza este celebrarea lecturii ca experienţă existenţială. Autorul ne transmite cu fervoare vibraţia propriei lecturi – meditative, profunde, empatice – în care, întâlnindu-se, textul şi cititorul se iluminează reciproc.

Angela MARTIN

Realitatea este o divinitate în care credem fără a cerceta. Realitatea este Viaţa. (…) Unii dintre noi ar putea fi înclinaţi să cântărească valoarea unei vieţi (şi pe cea a unei opere) în funcţie de calitatea şi amplitudinea Realităţii (artistice) pe care o radiază şi pe care o lasă moştenire într-un câmp (cultural). (…) Sub ochii cititorului se desfăşoară procesul miraculos prin care eul auctorial, adică eul-oglindă al creatorului, se preschimbă în eul-oglindă al celui ce citeşte. Odată cu aceasta, Realitatea literară îşi câştigă cel de-al doilea sens al ei, gnoseologic, particular. (…) Uitându-mă mai cu luare-aminte în textele pe care le citeam, eul-oglindă se deschidea, uneori, ca un eu-fereastră. (…) Trecerea mea prin cercurile cărţilor, care se intersectau şi se desfăceau încontinuu, trimiteau, parcă, spre filosofema Rugului Aprins (…) Realitatea, mereu nouă, pe care o descopeream, conţinea un mesaj de bucurie. Acea bucurie vegetală a plantelor care se ridică, spiralând, în perfectă dezordine, către soare. Bucuria redescoperirii „primului cerc al fiinţei” (Traian Dobrinescu), mereu acoperit de amintiri, dar niciodată uitat.

Autorul